Inca un pas spre marea evadare.

La ora asta ninge... Da, e 27 martie si afara zici ca e ianuarie... S-a sucit de tot si vremea. Nici ea nu  mai stie pe ce planeta e. Cand ma uit in calendar nu imi vine sa cred ca deja e primavara. Unde a zburat tot timpul asta, din august pana acum? Zic august pentru ca ala e punctul meu de referinta, calendarul meu cel nou:)) Noul calendar dupa Amalia. Super. De atunci am inceput sa numar fara incetare. Deja au trecut 7 luni de cand am planuit marea evadare. Treburile  merg bine, ma bucur enorm ca trece repede timpul, sa nu apuc sa ma plcitisesc. La franceza mai am un singur test, pe 6 aprilie, din seria celor 4 care trebuie sustinute la Via Canada. Dupa asta nu stiu ce va urma, o sa imi spuna ei. Nici nu ma panichez prea tare, stiu ca o sa mearga de la sine totul. Momentan am terminat prima etapa din emigrare, astept acum raspuns de la autoritatile de imigratie, sa imi spuna daca e ok sau nu cererea mea, daca ma incadrez in cerinte sau nu. Stresul nu e mare, cei de la firma s-au ocupat de tot, desi a costat mult. Important e sa ma vad decolata si cam asta a fost aici! Incerc sa mai am rabdare, sa ma mai bucur de ce am aici, sa traiesc clipa cum s-ar spune. Dupa cum spuneam , Prison Break inca se filmeaza!

Romania?!

Ianuarie 2011... Uite ca a trecut timpul si am deja 2 luni de munca...Salariul e de mizerie, nici nu am chef sa il spun... Atat pot sa zic, femeia de serviciu are mai mult ca mine:)) In fine, sa lasam asta.
Canada e din ce in ce mai aproape... Franceza merge bine. Imi place. Imi place ideea ca in curand tot cosmarul asta se va termina si in sfarsit voi putea spune I`m free! Aici e din ce in ce mai sufocant... In afara faptului ca esti tratat ca un gunoi, indiferent de studii sau de munca prestata, mai e si faptul ca tot ce face statul asta e o mizerie fara de sfarsit. Au taiat bani de la mame, de la alocatii, de la pensionari, de la tot ce se putea. Au dat afara tot ce s-a putut si inca mai vor sa mai dea in urmatorii ani. Nimeni nu mai intelege nimic, nimeni nu se mai simte ca acasa. Au inceput crimele alea misto gen Dexter, cu trupuri taiate si aruncate in ape, cadavre aruncate pe sub paturi si in dulapuri. Nu mai vorbesc de sinucideri. Ce sa mai, horror adevarat. Trait zi de zi, acest vis urat nu are cum sa nu se influenteze, nu are cum sa nu te innebuneasca de creieri. Si uite asa te mai uiti o data in calendar, mai oftezi o data, mai ridici si luna asta salariul ala de sters la fund, si uite cum trece vremea.
De aia zic, Canada pare din ce in ce mai viabila ca solutie. E o idee geniala de evadare din tot ce inseamna Romania. Deja aici totul e prea bolnav, e prea daramat ca sa mai poata fi indreptat sau recuperat. E cum ar zice cineva : game over! Desi curajul pare ca nu  mai are loc printre atatea nenorociri, inca mai sper ca o sa fie bine, ca o sa reusesc sa depasesc toate mizeriile astea si ca o sa ajung undeva atat de departe de aici, incat sa mi se para ca nu am trait nicicand in tara asta. Imi pare rau pe de o parte ca e asa, ca trebuie sa plec de acasa pentru a ma simti si eu om. Chiar imi pare rau... Insa ce sa fac? Nu mai am motive sa stau aici. Nu mai am putere si nici timp de pierdut. Am epuizat toate incercarile si toate scuzele pentru tara asta . Deci, de ce Romania?!