Just a dream?

E o dimineata prea bestiala de toamna... De vreo saptamana incoace e cald si frumos, mai frumos decat vara as zice. Soare, un pic de nori albi, pufosi, un pic de frunze cazute. Numai in parc as sta...
Cand ma trezesc dimineata si vad atata soare si asa frumusete zic ca Romania is my country! Unde s-ar mai vedea asa frumos totul? Si parca deodata dispare tot raul... Si privesc in sus si vad ca nu e chiar asa nasol cum pare...Ma tot gandesc ca plecarea de aici e asa ciudata... Aici inteleg totul dintr-o privire... Tare as vrea sa fie numai un vis urat totul si sa ma trezesc si sa fie misto si in tara mea...
Dar ceva ma zgarie pe creier cand deschid tv-ul. A, da... Sunt tipetele de foame ale romanilor! la propriu... Vad o femeie cum se intinde pe jos in fata Guvernului si se zbate ca un peste pe uscat, urlandu-si saracia... vad cum mii de politisti flutura catusele in aer amenintand Guvernul... Vad pensionari care plang ca nu le ajung 400 de lei pentru a supravietui... Si mai vad copii care nu iau bacu-ul, pentru ca parintii, din cauza saraciei, au plecat la  munca in Italia si au uitat de ei... Apoi ma uit la ei, la guvernanti, care spun ca saracia e numai la tv, ca in realitate nu e asa rau... Si apoi zic: just a dream? Nu...Din pacate e pe bune... Indemnul conducatorilor e mereu acelasi pe toate canalele tv: plecati daca nu va convine! Si eu ma intreb: plec pentru ca asa vreau eu sau pentru ca ma fugareste toata treaba asta? Asta e o intrebare foarte buna...Si pe cat de buna, pe atat de grea... De ce trebuie sa fugim de aici? De ce nu ne lasa sa traim unde vrem si cum vrem si cu cine vrem? Retoric... 
Probabil ca nu voi afla raspunsul la toate astea... Un lucru e cert: Increderea se pierde o singura data... O singura data mi-am pierdut increderea in tara asta ... Si nu in ea, cat in ceea ce se intampla in ea... Daca o sa o pot recupera vreodata, s-a vedea. Cert e ca mi se rupe inima, incet dar sigur, zi de zi, ora de ora... Munca si vietile celor care au vrut o tara unita s-au dus dracului... Imi mai ramane sa zic: Unde esti tu Tepes Doamne? Cred ca nici tu nu mai vrei sa vezi in ce s-a transformat frumusetea asta de tara... 
Asa ca intreb pentru ultima data: it's just a dream, Base? Sau chiar ne alungi pe toti de aici?!
 

A venit toamna

A venit frigul... Ploua, bate vantul, vreme de stat in casa. Dar nu degeaba... Am descoperit, desi cam tarziu, un serial super tare: Lie to me. Imi tot spunea lumea despre el, dar nu imi gaseam timp sa il urmaresc. Acum stau toata ziua si ma uit la el :) E chiar fain, il recomand tutror celor care au idee cat de cat despre body language. Eu o iau ca pe o imbunatatire a abilitatilor pe care deja le am, pentru ca nu e prima data cand aud sau vad chestii din astea. Am luat chiar si notite:D...
By the way, cu franceza e jale. Ma chinui destul de mult cu pronuntia, desi profa mi-a zis ca sunt la nivel mediu . Wow...mediu.Oricum ma straduiesc...Acum imi doresc mai mult ca niciodata sa plec de aici ... Motive? Destule... majoritatea legate de bani. C`est la vie... 

Si veni, si trecu si ziua aia...

Am fost la Bucuresti, am dat interviul, l-am luat. Asta asa, pe scurt... Pe larg, am vizitat orasul meu de suflet. Cum am pasit in el, deja parca eram acasa. Nu stiu de ce, nu vreau sa zic mai bine, ca stiu de ce, dar mereu a fost fain la Bucuresti. Mi-a placut tot, incepand cu strazi, oameni si terminand cu parcuri, metrou si altele ce am vizitat pe acolo.
In concluzie, ca asta-seara nu am forta de povestit, plec mai departe cu interviul vietii pentru Canada. Yes! Yes man :D