Ei, cum sa nu iti bagi ...?

Ultimele noutati: incerc sa ma angajez. Da... Chiar e un sport extrem, asa cum ma asteptam... Am primit ceva ponturi daca pot sa le zic asa, primul la un call center. Cred ca norocul a facut sa nu ma angajez acolo, desi am fost la interviu... Toata treaba era in engleza, trebuia sa suni la diversi clienti si sa vorbesti cu ei, sa ii intrebi diverse treburi etc. Pana aici simplu si frumos. Salar de minim 300 de euro (!) cu posibilitati de avansare la capitolul bonusuri. La interviu am stat de vorba cu un tip, care cand mi-a vazut Cv-ul, a zis " you know, I don`t give a fuck about the diplomas". Hmmm, mi-am zis, ia uite si asta ce destept e... Am continuat interviul, desi deja aveam o greata enorma. Tot se lega de faptul ca nu il intereseaza cata scoala am, doar sa fac treaba. In final am plecat a zis ca ma suna. Intre timp, am aflat ca acel call center nu e decat sediul unui bordel, ca sa zic pe romaneste. Un loc in care se angajeaza numai tineri pana in 25 de ani, probabil ca sa reziste la consumul de droguri si la orgiile ce se desfasoara acolo, adica in timpul liber, pardon! Am luat foc, bineinteles, mi-am zis ca de aia nu il interesa pe ala scoala mea:)) ha, ha! ce mizerie de tara! Pana unde poate poate merge nesimtirea, tupeul ordinar si  mai ales ipocrizia?!?!  Adica nu contau diplomele mele, dar conta sa pot sa le fac lor bani si sa ma distrez cu ei pe la petreceri . 
Trecand peste asta, bineinteles ca nu aveam de gand sa ma mai duc acolo, am aflat de alt pont. La un centru pentru persoane cu dizabilitati. Toate bune, ca era pe postul meu, de psihopedagog. Am zis sa imi fac dosarul si sa ma duc sa il depun, sa fiu si eu in grafic pentru concurs. Ma duc elegant la serviciul de caziere judiciare si cand colo : greva! Greva? Da...aia de la finante nu muncesc ca nu-s multumiti de Guvern. Iaca na... Adica eu marti am aflat de treaba asta, azi, joi, ma duc sa scot cazierul ca stiam ca mi-l da pe loc, si iaca treaba. Normal, nu se stie cand termina aia de protestat, eu maine trebuia sa depun dosarul. Acum stau si ma uit in sus, si ma intreb cine e de vina? Nici nu mai vreau sa ma gandesc, nu mai am chef de nimic. Astept sa isi revina aia, poate pana luni am si eu noroc sa depun un rahat de dosar pentru o mizerie de post. 
Si uite asa am ajuns sa ma intreb: sunt eu dementa ca ma zbat sa mai fac ceva aici sau sunt aia dementi ca si-au pus bine in gand sa ne alunge cu orice pret? Oricare ar fi raspunsul, un lucru e cert: incet, dar sigur, iti piere cheful de orice. 
Multumesc din inima scumpa patrie pentru tot ! 
ps: Mai am de asteptat 2 saptamani raspuns de la firma canadiana sa vad ce urmeaza in procesul de emigrare. Atat a mai ramas...